Manualul de mediere familiala in gasiti online aici

Idealul ar fi ca părtile să apeleze la mediere înainte de începerea procesului de
divort, dar medierea se dovedeşte în egală măsură eficace şi ulterior acestui moment.
Medierea în cazurile de violentă în familie este prevăzută de Legea nr. 217/2003.
Cazurile de violentă în familie pot fi supuse medierii la cererea părtilor.
Persoanele cu atributii în instrumentarea unui caz de violentă în familie vor îndruma
părtile în acest sens.
Prevenirea situatiilor conflictuale şi medierea între membrii familiei se realizează
prin intermediul consiliului de familie sau de către mediatori autorizati.
Consiliul de familie este format din membrii familiei care au capacitate deplină de
exercitiu, conform legii. Nu pot exercita calitatea de membru al consiliului de familie cei
care, potrivit legii, sunt în executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate ori
care, pentru a participa la lucrările consiliului de familie, ar trebui să încalce interdictia
de a părăsi localitatea.
In consiliul de familie participă şi tutorii, pentru membrul de familie pe care îl
reprezintă.
Întrunirea consiliului de familie se poate face la propunerea unuia dintre membrii
acestuia sau a asistentului familial.
Dacă doreşti ca fostul partener să nu-ti cunoască actuala adresă şi numărul de
telefon, deoarece a fost violent şi te temi pentru securitatea ta şi a copiilor, este bine să
îi comunici acest aspect mediatorului. Acesta poate stabili şi locuri separate pentru
aşteptare astfel încât părtile să nu se întâlnească înaintea medierii. Medierea familială
este pentru toate tipurile de persoane: căsătorite şi necăsătorite, tineri şi bătrâni, cu sau
fără copii, bunici, părinti vitregi şi chiar copii, dar este, în principal, pentru părintii a
căror căsnicie a luat sfârşit. Nu este pentru a-i ajuta să se împace.
În Anglia medierile care au loc în interesul copiilor sunt gratis sau au un cost
scăzut care depinde de venitul părtilor. Cele privind finantele şi împărtirea proprietătilor
se taxează.
Ce se poate media:
• contactele părintilor cu copiii,
• locuinta copiilor;
• comunicarea;
• suportul financiar;
• petrecerea vacantelor şi sărbătorilor;
• împărtirea proprietătilor;
• împărtirea lucrurilor pe care le posedă;
• pensia;
• datoriile;
• cine are grijă de rudele în vârstă;
• educatia copiilor.
Timpul mediu alocat medierii este de 4-5 şedinte şi depinde de circumstantele
individuale, de numărul şi complexitatea problemelor care trebuie rezolvate şi de
flexibilitatea părtilor privind zilele de întâlnire.
Întrebările obişnuite sunt:
– Cu cine vor locui copiii?
– Cine va decide în privinta vietii de zi cu zi?
– Când îşi va petrece timpul cu ei şi celălalt părinte?
– Cu câti bani va contribui fiecare părinte la creşterea lor?
– Cine va plăti facturile? 4
– Cine va sta în casa familială?
– Cum se va împărti totul?
– Dar conturile bancare?
– Un sot va continua să-l întretină pe celălalt după căsătorie? Dacă da, pentru cât timp?
Oricare dintre soti poate părăsi medierea, în orice moment, dacă i se pare că nu
dă rezultate.
Mediatorul nu ia locul avocatului, iar părtile sunt încurajate să angajeze un avocat
cu care să parcurgă întelegerea finală înainte de a o semna.